Traducere de Octavian Cocoş
Iubirea îl umple de speranţă, însă Laura nu are milă de el.
Dacă dorinţa oarbă ce distruge
inima-n mine nu mă amăgeşte,
va veni ora, fiindcă timpul fuge,
când ea de mine se milostiveşte.
Ce umbră rea seminţele-ar constrânge
să nu-şi dea rodul care ne hrăneşte?
ce oaie-n staul behăie şi fuge?
ce stă-ntre spic şi mâna ce coseşte?
Habar nu am; şi totuşi ştiu prea bine
că pentru a-mi umple viaţa de durere
iubirea pune dulci speranţe-n mine.
Dar ce-am citit cândva în minte-mi vine,
că doar în ziua-n care omul piere,
preafericit cu-adevărat devine.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.